Tradiţii oituzene la Festivalul Judeţean de Folclor de la Slănic Moldova

În perioada 23 – 24 iulie, frumoasa staţiune Slănic Moldova s-a transformat în vatra folclorului românesc autentic. Aici s-a desfăşurat a XIX-a ediţie a Festivalului Judeţean de Folclor. Această manifestare a fost organizată de Consiliul şi Primăria oraşului Slănic Moldova şi Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale.Turiştii şi localnicii au putut vizita standurile meşterilor populari din principalele zone etnografice ale judeţului Bacău: Oituz, Sănduleni, Bacău, Asău.
Evenimentul a cuprins şi un spectacol de gală la care au fost invitate formaţii coregrafice, grupuri vocale, interpreţi din mai multe localităţi ale judeţului Bacău. În deschiderea festivalului, domnul Florin Zăncescu, preşedintele Centrului Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale, a declarat:

,,Festivalul Judeţean de Folclor îşi propune să promoveze arta populară autentică şi muzica de calitate din Moldova. În aceste vremuri de globalizare, arta şi cultura tradiţională reprezintă singurul nostru buletin de identitate cu care putem intra în Europa”.
Oituzul a fost la loc de cinste şi în acest an prin participarea la festival. În cadrul pitoresc şi deosebit de frumos al Slănicului, alături de războaiele de ţesut (meşteri populari: Anica Fichioş, eleva Adina Balint, Tereza Covaci, Elena Boacă), de împletiturile din nuiele de alun (meşter Anoca Ion), de roata olarului şi vasele de lut (meşter Ionuţ Budău), au evoluat pe scena Casei de Cultură Corul Ciripel, Corul Mixt conduse de d-l. prof. Oprea Gheorghe şi Ansamblul “Alunelul a Şcolii cu clasele I-VIII Nr. 1 Oituz con dusă de d-na înv. Mîndru Nicoleta.

La hotarul dintre identitate şi uitare, meşterii îmbrăcaţi în costume populare au încântat ochii şi sufletele iubitorilor de artă populară prin obiectele expuse şi demonstraţiile meşteşugurilor lor.
Horele şi dansurile tradiţionale, cântecul şi voia bună au creionat tabloul unei sărbători în spirit autentic moldovenesc.

Monica FICHIOŞ

“Pe aici nu se trece”

În momentul când auzim acest dicton, gândul ne trimite spre luptele petrecute în timpul Primului Razboi Mondial (1914-1918) de la Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz.
Putem spune că din acel moment Oituzul a intrat in istorie. Dar care este poziţia geografică şi istoria acestui teritoriu?
Comuna Oituz este aşezată în partea central-estică a ţării, la o distanţă de 15 km faţă de Oneşti
şi 70 km faţă de Bacău, de asemenea comuna Oituz este străbătută de Drumul Naţional 11 și Drumul European 514.
În componenţa comunei sunt ataşate şase sate: Oituz(reşedinţa), Marginea, Călcâi, Ferăstrău,
Hârja și Poiana Sărată.
După ce am descoperit poziţia geografică a comunei Oituz ne vom întoarce în timp şi vom descoperi primele atestări istorice ale comunei și a satelor. Comuna Oituz a fost locuită încă din epoca străveche datorită condiţiilor favorabile ale mediului geografic şi a bogăţiilor de sare.
Un document de o mare importanţă este acel document din timpul lui Alexandru cel Bun care atestă existenţa satului Grozeşti-Oituz. Acesta este datat în 15 martie 1410 la Suceava.
Denumirea de Grozeşti îi aparţine căpitanului Grozc, iar teritoriul îi aparţinea lui.
Satele Ferăstrău şi Călcâi s-au format în urma migraţiei din Oituz. Denumirea satului Ferăstrău provine de la ocupația de bază a locuitorilor, care este prelucrarea lemnului, exploatare forestieră şi construirea ferăstroaielor de apă. Despre sat se spune că a fost atestat în prima jumătate a secolului al XVII-lea.
Un alt sat care aparţine comunei Oituz este satul Hârja şi a fost atestat în prima jumătate a secolului al XVII-lea. Denumirea ar putea proveni de la un cioban Cârgian, care a fost printre primii locuitori ai satului sau ar putea fi numele unei cârciumărese, Herjica sau Herjoaica, proprietară a unui han situat la mijlocul defileului între Breţcu şi Grozeşti.
Denumirea satului Marginea, un alt sat al comunei Oituz, ar proveni din o parte a satului Mâneşti care s-au aşezat la marginea localităţii Oituz. Satul Marginea s-a format ca aşezare geografică separat faţă de celelalte sate componente.
Poiana Sărată are o bogată experienţă istorică fiind un punct vamal între Moldova şi Transilvania.
Satul este atestat documentar în anul 1832 purtând numele de Satul Sărat şi preia mai târziu numele de “Poienele Sărate”.
De la marii domnitori ai Ţărilor Române până în cel de-al Doilea Razboi Mondial, localitatea Oituz este prezentă în cărţile de istorie. Ce nu trebuie să uităm însă sunt marile personalităţi ale comunei Oituz care sunt un exemplu de urmat:
Aurora Gruescu - născută la data 11.05.1914, în comuna Oituz, decedată în anul 2005. Prima femeie silvicultor din Romania și probabil din lume.
Olga Tudorache - născută în Oituz la data de 11.10.1929. Actriță de teatru și film, a jucat în peste 25 filme. Premiul ACIN în 1992.
Eremia Grigorescu - general, sub comanda sa au avut loc marile bătălii din Primul Război Mondial.
Nicolae Macarie - căpitan, erou în Primul Razboi Mondial. În Poiana Sărată se află mormântul și crucea memorială (vechea bornă de hotar).
Nicolae Patriche - născut în Oituz la data de 11.01.1909, compozitor, pianist la Teatrul Constantin Tănase din București.
Eugen Pricope - născut în Oituz la data de 16.04.1927, muzicolog român, dirijor, scriitor și critic de muzică, Emanoil Riegler - născut în Oituz la data de 05.11.1854. Medic, fiziopatolog și farmacolog. Doctor în medicină și chirurgie a Universității din Viena (1881).
Ion Sandru - născut în Poiana Sărată în anul 1919. Geograf, membru al Societății de geografie din Paris.
Pavel Grecu - născut în anul 1939 în comuna Oituz. Diplomat. Își începe activitatea ca diplomat în anul 1964 în cadrul Ministerului Afacerilor Externe.

Prof:Adela Amagdei
Prof:Alina Boacă